Expoziție
Parlamentul European se angajează în repetate rânduri între 1960 și 1980 să protejeze drepturile omului și libertățile fundamentale în lume, în special în țările situate dincolo de Cortina de Fier. Prin dezbateri, luări de poziție, rezoluții, întrebări prezentate de deputați oral sau scris, misiuni de stabilire a faptelor, delegații sau audieri publice, Parlamentul caută să atragă atenția opiniei publice și a mass-media asupra mizelor care sunt în joc.
Astfel, în octombrie 1964, pentru a marca aniversarea protestelor populare din Berlinul de Est și din zona de ocupație sovietică împotriva „servituții și a dictaturii”, președintele Jean Duvieusart nu ezită să sublinieze simpatia manifestată de Parlament față de destinul poporului german. Iată cuvintele sale: „Germanii luptă pentru dreptul de a dispune de propriile lor ființe și pentru o reunificare în unitate și libertate. Mulți dintre ei și-au sacrificat și viețile pentru acest ideal. Astfel, nici noi nu vom înceta vreodată să luptăm pentru a instaura în lume regimul libertății.”
În august se semnează Actul final al Conferinței de la Helsinki pentru Securitate și Cooperare în Europa, care sprijină și el pozițiile luate de Parlamentul European. Acesta reamintește angajamentele luate de a respecta drepturile omului și libertățile fundamentale, în special în contextul contactelor dintre persoane și al reunirii familiilor despărțite după ce s-a construit Zidul Berlinului. Parlamentul European este contactat direct de cetățenii din Germania de Est cărora li se refuză sistematic posibilitatea de a emigra în Republica Federală Germania (RFG) pentru a se alătura familiilor de care au fost despărțiți. Astfel, în 1977, Parlamentul insistă pe lângă autoritățile RDG să își respecte obligațiile pe care și le-au asumat la nivel internațional. Deputații europeni formulează mai multe interpelări legate inclusiv de prizonierii politici și de adoptarea unor legi represive de către RDG.
