Expoziție
În timpul redactării cartei apar multe dificultăți pentru că, de data aceasta, lucrările nu se referă la revizuirea tratatelor comunitare sau la extinderea competențelor Uniunii Europene. Obiectivul este de a prezenta și descrie drepturile pe care instituțiile și statele membre trebuie să le respecte în cadrul activității lor. În același timp, membrii Convenției nu vor să se limiteze la redactarea unei liste de drepturi. Ei doresc, în primul rând, să consacre cât mai bine aceste drepturi și să le garanteze în mod eficace. Este complicat să se convină asupra unui text armonizat.
Sistemele juridice ale statelor membre diferă uneori substanțial (drept scris/drept cutumiar, drept ce poate fi invocat în fața unei instanțe/principii generale de drept etc.). Astfel, unele clauze sunt rodul unui compromis și sunt formulate cu prudență. De fapt, textul cartei reia, în general, dispoziții dispersate în mai multe surse și prevăzute de diverse instrumente internaționale și naționale. În același timp, carta introduce și elemente noi, în special privind dreptul de a avea acces la documentele instituțiilor Uniunii Europene, protejarea datelor personale, principiul dezvoltării durabile și protecția mediului. Ea prevede până și drepturi legate de bioetică. Toate acestea sunt cunoscute ca drepturi „de nouă generație”.
Rezultatul este un text scurt, de cincizeci și patru de articole. El este redactat într-un stil clar și coerent, astfel încât să poată fi ușor de înțeles de toți cei cărora i se adresează. Carta enumeră toate drepturile și le regrupează în jurul unor principii esențiale: demnitatea umană, libertățile fundamentale, egalitatea dintre persoane, solidaritatea, cetățenia și justiția. În preambulul său, proiectul de cartă reamintește că „popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strânsă, au hotărât să împărtășească un viitor pașnic întemeiat pe valori comune”. Fără a face referire la o moștenire religioasă, carta evocă însă patrimoniul spiritual și moral al Uniunii Europene. Acesta se întemeiază „pe valorile indivizibile și universale ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității” și „pe principiile democrației și statului de drept”.
Primul capitol stabilește că demnitatea umană este inviolabilă. Articolele ce urmează consacră dreptul la viață, dreptul la integritate al persoanei, interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, ca și interzicerea sclaviei și a muncii forțate. Capitolul consacrat libertăților enumeră dreptul la libertate și la siguranță și dreptul la respectarea vieții private și de familie. Carta reamintește în mod special libertatea de gândire, de conștiință și de asociere. Se afirmă și dreptul la educație, dreptul la muncă, dreptul de proprietate și dreptul de azil. Capitolul din cartă referitor la egalitate reamintește că toate persoanele sunt egale în fața legii și interzice orice formă de discriminare. De asemenea, el proclamă egalitatea între femei și bărbați. Apoi, se abordează drepturile copilului, precum și drepturile persoanelor în vârstă și ale persoanelor cu dizabilități. În ceea ce privește solidaritatea, termen care a fost, în cele din urmă, preferat noțiunii de „drepturi sociale”, carta relevă o serie de drepturi. Printre acestea se numără dreptul de acțiune colectivă (de exemplu la grevă), protecția lucrătorilor în cazul concedierii nejustificate, dreptul la condiții de muncă echitabile și corecte, dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, dreptul de acces la prestațiile de securitate socială și dreptul la protecția sănătății. Cât despre munca prestată de copii, aceasta este interzisă. Capitolul referitor la cetățenie enumeră drepturile rezervate cetățenilor europeni: dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European și în cadrul alegerilor locale, dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, dreptul la protecție diplomatică și consulară pe teritoriul unei țări care nu este membră a Uniunii sau dreptul la o bună administrare din partea instituțiilor comunitare.
Carta reamintește apoi noțiuni esențiale în domeniul justiției, cum ar fi prezumția de nevinovăție, respectarea dreptului la apărare, principiile legalității și proporționalități infracțiunilor și pedepselor, dar și dreptul la o cale de atac eficientă și imparțială în fața unei instanțe judecătorești. Ultimele articole ale textului se apleacă asupra întinderii și interpretării drepturilor și libertăților recunoscute de cartă și precizează domeniul de aplicare al dispozițiilor sale.